Pari(s)ul meu: Am fost la ski

Am fost la ski. Ne-au invitat parintii strutztului, foarte draguti si generosi.

Eu am plecat cu ei de joi seara iar strutztul a ajuns vineri seara. Domnul n-a putut sa-si ia o zi libera pentru ca si-a tot luat saptamanile trecute sa-si revina dupa nopti de jucat Starcraft, League of Legends si alte prostii…(atatia monstrii de omorat si atat de putin timp!!). Dar peu importe, vorba francezului, a venit vineri, esential e ca a ajuns.

Sejur foarte placut, apartamentul suficient de inalt cat sa parchezi un cal (de catre o femeie !!) insa o caldura in el taicutule… (in apartament nu in cal !) de te lua cu lesin.

Cum eram 7 oameni (parintii, un cuplu de prieteni ai parintilor, noi si fratele strutztului) am stat cam inghesuiti dar a fost ok. Apartamentul era chiar langa piste asa ca n-aveam decat sa ne punem skiurile (procedeu amplu !) si sa coborim la telescaun.

Echiparea cu skiuri e o epopee…intai pana alegi claparii…pierzi 3 kile pana iti bagi picioarele in ei, injuri ciorapul care aluneca, degetul mare care e mai mare decat oricand si nu INTRA !! (intelegi de ce-i zice deget mare…), te auto-insulti ca nu ti-ai taiat unghiile de la picioare si mai au pic si ies prin clapari…si cand in fine rasufli usurat ca esti incaltat (cu un zambet victorios tamp), trebuie sa-I scoti ca sa masoare vanzatorul distanta corecta pe ski astfel incat sa nu-ti rupi gatul cand cazi gramada (mai exact ca sa sara skiul din picior cand te-mpiedici ca un ametit, ca daca nu sare cresc sansele sa-ti rupi picioarele. Si ele sansele sunt si-asa destul de maricele asa ca mai bine scoti claparul…)

Claparii nu sunt NICIODATA perfecti : ori te rod pe-o parte, ori te bat pe unghii (eu am pierdut una asa acum cativa ani…si jur ca era scurta !), ori sunt prea grei, ori prea lati, ori e totul perfect si e stricat ariciul si trebuie returnati la fabrica. In China.

O data incaltat trebuie sa-ti duci adevaratele incalatari in dulapior. Dulapioarele sunt INTOTDEAUNA la etajul 1 sau 2 (o minte perversa si puse pe glume a imaginat scari DUPA ce ti-ai pus claparii), astfel incat trebuie sa urci in mod Robocop (sa te cari pe tine insuti in claparii grei de cate 3 kile unul + skiurile+ betele).

Ajungi acolo mort, lesinat si cu limba pe umar si mai ca-ti vine sa-l lasi dreacu de skiat si sa te duci sa bei o ciocolata fierbinte (drept recompensa pentru caratul claparilor si pentru ca ai avut INTENTIA sa skiezi !!)

Dar cu toate astea nu o faci, si singura bucurie care-ti ridica un pic moralul e sa vezi o familie de grasi care se chinuie mai ceva ca tine. Daca mai si cade cate unul si se ruleaza pe scari ca o chiftea in pesmet, esti de-a dreptul satisfacut.

Sa va spun despre experienta skiatului in cazul meu : am invatat singura pe la varsta de 18 ani.

Mi-a placut asa de mult ca n-a contat ca habar n-aveam sa ma opresc. Asadar de skiat schiez de mult, insa chiar pe schiuri (si nu pe cur) de mai putina vreme.

Acum vreo 7 ani am fost la Innsbruck si, ca un mic kamikaze, m-am lansat direct pe o pista neagra olimpica. Stiti ca exisa diferite culori de piste in functie de cat esti de duda pe schiuri : verde pentru cei care se tin drept si fac plugul sa opreasca (sau se arunca pe o parte), albastre pentru cei care stiu sa intoarca, rosii pentru mediocri-avansati care se intorc din solduri, si neagre pentru cand ti s-a luat de viata…nu degeaba ii zice pista neagra !!

Asadar in anul ala, nestiint sa skiez, am inceput cu o pista neagra…pe care am coborat-o evident pe cur, desi a fost destul de complicat sa tin schiurile pe umar, ca pista era foarte abrupta ! Nimeni n-a inteles apoi de ce eram atat de plina de zapada eu iar skiurile uscate.

Intre timp am facut multe progrese, iar astazi cobor pistele negre fara probleme ba chiar cu ceva viteza spre mandria mea. Desi prefer mai calm pentru ca am auzit de prea multe accidente la ski ca sa ma mai grabesc. Ma grabesc mai incet.

A, inca un secret : betzele de ski nu folosesc la nimic. Nu te ajuta sa franezi, ba chiar daca faci prea mult figuri risti sa ti le bagi in burta/ochi/intre picioare. Betzele sunt pentru cei mai pro dintre schiori, care se servesc de ele pentru a da un impuls pistei si a se intoarce mai rapid. Pentru tot restul schiorilor, puteti lasa betele acasa (sau bine, fie, luati o pereche ca sa dati bine in poze, ca mine !!)

Dar sa revin la sejurul nostru: sambata, asadar prima zi cand urma sa skiez si cu strutztul.

Ne-am trezit noi pe la un 10h si am inceput sa ne agitam (toti 6 ca strutztul dormea). In final am reusit sa-l scol (reamintindu-i pretul apartamentului si cat il costa pe ta-su trasul lui la aghioase).

S-a impachetat omul in salopeta si, sub presiunile noastre (« Hai mai repede ca ne-asteapta pistele !! Mereu esti in intarziere ametitule mic !!...) a coborit la magazinul de skiuri sa-si ia echipamentul.

Strutztuloiaca a coborit cu fratele sa ia abonamentele (de telescaun, teleferice, etc) iar restul ne-am echipat si ne-am pregatit de plecare.

Ajunsi jos, strutztuloaica ne spune ca l-a vazut pe strutz care e ‘gata’. Dupa care ne spune ‘bine eu ies ca mor de cald’.

Noi ne-am grabit sa-i ajungem din urma, dar nu i-am prins. Asadar am presupus ca strutztul era cu ei (cu ma-sa si frati-su).

Ajunsi in varful muntelui (un telescaun si-un teleferic mai tarziu) am sunat-o pe ma-sa sa ne dam TOTI intalnire. Si atunci am aflat ca strutztul nu era cu ei si ca ea crezuse ca e cu noi. Asadar ne organizaseram ATAT de bine ca ne-am descurcat sa uitam strutztul la magazinul de skiuri…

Bineinteles pe mine m-au apucat toti dracii ca eu l-as fi asteptat ! Deja schiasem o zi fara el, as fi vrut sa fim impreuna !

Mai rau de-atat, stiam si ca si-a uitat mobilul in camera si n-avea chei de la camera…deci ramasese chiar ca un papagal pe-afara…

In final saracul de el s-a dus la receptie si a recuperat chei si telefon dar pana ne-am gasit pe piste a durat putin…

Apoi am avut varianta lui despre cum s-a pierdut : strutztul la magazinul de schiuri vazand-o pe ma-sa care zice : ‘Eu ies, pune-ti claparii’…(si in secunda urmatoare ma-sa care se carase deja pe piste).

Strutztul singur urcand la dulapioare …nimeni…strutztul urcand la apartament cu tot calabalâcul…nimeni…strutztul nevenindu-i sa creada ca l-am uitat…revine la dulapior, revine la magazinul de skiuri, revine la apartament…pricepe in fine ca chiar l-am uitat…

Desigur cand ne-am regasit maica-sa a tipat din nou la el ca e vina LUI…bietul strutz impaciuitor n-a mai zis nimic…

In rest ne-a batut bine soarele in cap si ne-am fript ca niste pui uitati in cuptor…

Eu m-am si ranit, o data cand schiam lipita de strutz si a franat prost si batzul lui a ricosat in pometele meu (drept pentru care acum e bleu…) si mi-am taiat un deget cat taiam paine pentru fondue…dar branza a fost cu atat mai delicioasa cu cat s-a lasat un sacrificiu uman in crutoane…

Desigur la toate tipetele mele de durere nimeni nu se agita, iar taica-su medic n-avea nici un medicament la el (doar era in vacanta, n-o sa-i apuce pe pacienti cheful de crapat taman in vacanta lui !!) si pentru orice rau al oricui si de orice iti oferea un pahar de rom. Nu poti digera ? Rom ! Te doare ochiul ? Rom ! Ti s-a ars pielea ?hmmm…da-i cu rom, n-are ce sa-ti faca rau !

Iar la pranz beam rosé.

Ma si mir ca mai avem amintiri din acest sejur la cat am tras la masea toti. Serile nici n-aveam un subiect comun de discutie, fiecare discuta (in acelasi timp) despre ce dorea. Mai democratic de-atat !!

Gata, va pun niste suveniruri de vacanta si va dau un sfat : ROM !